După ce am lucrat cu o diversitate de aplicaţii WEB avem cvapacitatea de a spune că ne-am întâlnit cu diferite tipologii.
Sunt aplicaţii WEB unde fiecare utilizator îşi crează un cont şi îşi defineşte accesul la resursele aplicaţiei. Acel cont permite aplicaţiei de a folosi un acelaşi set de date furnizat de utilizator la definirea contului, fără a mai fi nevoie ca de fiecare dată să fie introduse date necesare efecturării de tranzacţii sau de stocare a rezultatelor. Sunt situaţii în care utilizatorul îşi defineşte o problemă de rezolvat, obţine soluţia. Totul este memorat undeva şi ori de câte ori e nevoie se folosesc acele elemente.
Sunt aplicaţii în care interfeţele sunt astfel făcute încât sunt memorate tot felul de informaţii oferite de utilizator şi ori de câte ori se face o introducere de texte, se propun utilizatorului variante de texte şi acesta selectează sau continuă introducerea unui text nou.
Sunt aplicaţii care stabilesc nivelul de complexitate al interfeţei după un schimb de mesaje iniţial cu utilizatorul. Dacă acesta este începător, aplicaţia WEB îi oferă tot felul de detalii încât utilizatorul să aibă un schimb lin de mesaje cu aplicaţia, fără a fi nevoie de mesaje de eroare sau de reveniri inutile la paşii precedenţi.
Dacă un utilizator accesează a nu ştiu câta oară aplicaţia, aceasta are informaţii referitoare la comportamentul utilizatorului şi oferă acestuia acele elemente ale interfeţei care nici să nu-l plictisească pe utilizator, nici să nu-l enerveze cu pisălogeala unor mesaje de-a dreptul agasante. Există aplicaţii care efectuează demosntraţii. Am observat că demonstraţiile sunt destul de rapide, exact cum sunt acele emisiuni Tv în care bunicuţa prepară nu ştiu ce vinete cu carne şi lucrează foarte repede, sunt sărite etape şi în final scoate tava cu produsul gata de mâncat, dar cel ce urmăreşte nu a reuşit să înţeleagă mai nimic. Am văzut astfel de aplicaţii. Noroc că exista posibilitatea de a relua secvenţele şi de a nota fie ingredientele, fie timpii şi temperaturile.
în cazul aplicaţiilor WEB lucrurile devin şi mai delicate dacă dezvoltatorul are impresia că utilizatorii sunt obligaţi să ştie ceea ce ştiu ei şi:
- derulează prea repede demonstraţia,
- folosesc un vocabular mult prea tehnic,
- sar anumite etape pe acre le consideră prea simple,
- tratează de sus pe utilizator, ironizându-l chiar.
Este important să ştim care este tipul de aplicaşie WEB pentru a vedea dacă ni se potriveşte sau nu. Dacă aplicaţia are o interfaţă cu care suntem deja familiarizaţi, cu siguranţă o vom înţelege şi o vom folosi cu încredere. Dacă aplicaţia WEB are un vocabular cu care nu suntem obişnuiţi şi este bântuită de termeni mult prea tehnici, cu siguranţă, o vom evita. Cel mult, vom insista să ne familiarizăm cu ea dacă va fi foarte greu să mergem la sediul organizaţiei şi să soluţioăm problema.
Cel mai hazliu este atunci când cel căruia îi cerem sprijinul ne priveşte de sus, ironic şi superior, dar când trece la treabă se dovedeşte a fi mai ignorant decât noi. Am văzut nenumăraţiaşa-zişi specialişti în utilizare de aplicaţii WEB care s-au dovedit a fi de o superficialitate greu de acceptat.
10 octombrie 2019